Bunul Pastor



In noaptea rece-ntunecata
Uitat de toti si parasit
Far’ de nadejde si speranta
Eram atunci cand m-ai gasit.

Eu, eram oaia ratacita
Ce-si parasise turma sa
Fugeam intruna razletita
Unde-am s-ajung, nu imi pasa.

In tufe de ciulini si spini
Intr-una eu ma incurcam
Ochii-mi erau de lacrimi plini
Si drumul meu nu-l mai gaseam.

Eram trudita si-obosita
Si am cazut pe stinci, in hau
Eram zdrobita, greu ranita
Iar spinii ma-ncoltira rau.

Durerea-mi era tot mai mare
Si setea greu ma coplesea
Iar in cumplita disperare
Intregul trup mi se zbatea.

Cand eu zaceam fara speranta
Am auzit urlet de lup
Am vrut atunci cu cutezanta
Am vrut sa zbor, ca roiu-n stup.

Dar n-am putut sa ma ridic
Zaceam in balta mea de sange
Credeam ca totul e zadarnic
Credeam ca viata mi se stinge.

Dar cand privirea umezita
Mi-am ridicat-o drept in sus,
Vazu-i o fiinta ostenita ...
Era Pastorul meu, Isus.

El cu toiagul Sau puternic
L-a alungat atunci pe lup.
Cautatu-ma ca un cucernic
C-a vrut cu raul sa o rup.

S-a aplecat spre mini cu mila
Si pe-al Sau umar El m-a dus.
El nu ma cautat de sila
Ci fiindca ma iubea nespus.

M-a dus atunci in a Sa turma
In verzi pasuni si la izvor
Eu sunt pe veci oita draga
Iar El, este al meu Pastor.
Amin.
9.12.2009 - Marioara Coman -
Petrosani